abiotic - explicat in DEX

abiotic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABIÓTIC, -Ă, abiotici, -ce, adj. Lipsit de viață, incompatibil cu viața. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiotique.

abiotic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abiótic, -ă adj. lipsit de viață. (< fr. abiotique)

abiotic (Dicționar de neologisme, 1986)
ABIÓTIC, -Ă adj. Lipsit de viață. [< fr. abiotique, cf. gr. a – fără, bios – viață].

abiotic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABIÓTIC, -Ă, abiotici, -ce, adj. Lipsit de viață, fără viață. [Pr.: -bi-o-]

abiotic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ABIÓTIC, -Ă (< fr. {i}; {s} gr. a- „fără” + biotikos „de viață”) adj. (BIOL.) Lipsit de viață. Temperatura, umiditatea etc. sunt factori a. ai mediului.

abiotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abiótic (-bi-o-) adj. m., pl. abiótici; f. abiótică, pl. abiótice

abiotic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABIÓTIC, -Ă, abiotici, -ce, adj. Lipsit de viață, incompatibil cu viața [Pr.: -bi-o-] — Din fr. abiotique.