abiologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)abiologíe s. f. disciplină care studiază elementele anorganice. (< fr.
abiologie)
abiologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABIOLOGÍE s. f. Disciplină care are ca obiect studierea elementelor lipsite de viață. [
Pr.:
-bi-o-] – Din
fr. abiologie.abiologie (Dicționar de neologisme, 1986)ABIOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect studiul elementelor anorganice. [Gen.
-iei. / < fr.
abiologie, cf. gr.
a – fără,
bios – viață,
logos – studiu].
abiologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABIOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect studierea elementelor anorganice. [Pr.:
-bi-o-] – Din fr.
abiologie.abiologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abiologíe (-bi-o-) s. f.,
art. abiología, g.-d. abiologíi, art. abiologíei