toptangiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOPTANGÍU, toptangii, s. m. (
Înv.) Negustor angrosist. – Din
tc. toptancı.toptangiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)toptangíu (
înv.)
s. m.,
art. toptangíul; pl. toptangíi, art. toptangíii (-gi-ii)toptangiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)toptangiu m. cel ce vinde marfă cu toptanul.
toptangiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOPTANGÍU, toptangii, s. m. (
înv.) Negustor angrosist. — Din
tc. toptanci.toptangiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)toptangíŭ m. (d.
toptan). Negustor care vinde cu toptanu (angrosist).