toptan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOPTÁN s. n. (
Pop.; în
loc. adj. și adv.)
Cu toptanul = (care este) în cantitate mare, cu ridicata, cu grămada, angro;
p. ext. (care este) foarte mult, din belșug. – Din
tc. toptan.toptan (Dicționaru limbii românești, 1939)toptán n. (turc.
topdan, cu toptanu, d.
top, pachet. V.
top).
Cu toptanu, cu ghĭotura, cîte mult de odată, cu rîdicata [!]:
a vinde cu toptanu (fr.
en gros). Mult, prea mult:
aĭ turnat la sare cu toptanu în cĭorba asta !toptan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)toptan adv.
cu toptanul, 1. cu ridicata, în opozițiune cu
de-amăruntul (vorbind de vânzare):
cu toptanul și banii la anul PANN;
2. cu grămada, în genere:
pumni și palme cu toptanul. [Turc. TOPTAN].
toptan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOPTÁN adv. (
înv.) Cu grămada. ♦ (Substantivat;
fam.; în
loc. adv.)
Cu toptanul = în cantitate mare, cu ridicata, cu grămada, angro;
p. ext. foarte mult, din belșug. — Din
tc. toptan.