tihnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÍHNĂ, tihne, s. f. Liniște deplină, pace, tihnire; viață liniștită, lipsită de griji; odihnă, repaus. ♦ (
Înv.) Mulțumire, satisfacție. [
Var.: (
pop.)
tícnă s. f.] – Din
tihni (derivat regresiv).