scuar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCUÁR, scuaruri, s. n. Mică grădină publică aflată de obicei la o încrucișare de străzi sau în mijlocul unei piețe. – Din
fr. square.scuar (Dicționar de neologisme, 1986)SCUÁR s.n. (
Anglicism) Mică grădină situată în mijlocul unei piețe publice sau la o răspântie de străzi. ♦ (
P. ext.) Zonă verde care separă cele două sensuri de circulație ale unei autostrăzi. [Pron.
scuar, pl.
-uri. / < fr., engl.
square – piață pătrată].
scuar (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCUAR s. n. mică grădină în mijlocul unei piețe publice sau la o răspântie de străzi. ◊ (p. ext.) zonă verde care separă cele două sensuri de circulație ale unei autostrăzi. (< fr.
square)
scuar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scuar s. n.,
pl. scuáruri (scua-)scŭar (Dicționaru limbii românești, 1939)* scŭar n., pl.
urĭ (fr.
square, d. engl.
square, adică „pătrat„). Grădină publică maĭ mică în mijlocu orașuluĭ (Se zice maĭ des
parc).
scuar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCUÁR, scuaruri, s. n. Mică grădină publică aflată de obicei la o încrucișare de străzi sau în mijlocul unei piețe. — Din
fr. square.