scufie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCUFÍE, scufii, s. f. 1. Căciuliță de formă specială, care se leagă sub bărbie, purtată mai ales de sugari; bonețică.
2. Bonetă de pânză, de stofă etc., care se poartă mai ales noaptea, în timpul somnului; tichie, căciulită.
3. Căciulită rotundă, de culoare neagră, pe care o poartă călugărițele. – Din
ngr. skúfia, it. scuffia.scufie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scufíe s. f.,
art. scufía, g.-d. art. scufíei; pl. scufíi, art. scufíilescufie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scufie f. scufă de copii. [Gr. mod. (din it. SCUFFIA)].
scufie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCUFÍE, scufii, s. f. 1. Căciuliță de formă specială, care se leagă sub bărbie, purtată mai ales de sugari; bonețică.
2. Bonetă de pânză, de stofă etc., care se poartă mai ales noaptea, în timpul somnului; tichie, căciuliță.
3. Căciuliță rotundă, de culoare neagră, pe care o poartă călugărițele. — Din
ngr. skúfia, it. scuffia.