scud (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCUD, scuzi, s. m. Veche monedă de argint sau de aur care a circulat în unele țări din Europa apuseană, valoarea ei variind după țări și epoci. – Din
it. scudo.scud (Dicționar de neologisme, 1986)SCUD s.m. (
Ist.) Monedă veche de argint sau de aur, care avea circulație în apusul Europei. [Pl.
-uzi. / < it.
scudo].
scud (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCUD s. m. veche monedă italiană de argint sau de aur, în apusul Europei. (< it.
scudo)
scud (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)scud (-uzi), s. m. – Monedă prețioasă veche.
It. scudo.scud (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scud s. m.,
pl. scuziscud (Dicționaru limbii românești, 1939)* scud m. (it
scudo, fr.
écu, scut, scud), d. lat.
scutum, scut. Cp. cu
șiling). O veche monetă de argint orĭ de aur de diversă valoare în diverse timpurĭ și țărĭ, ĭar în Italia și Francia în sec. 19 pĭesa de 3, apoĭ și de 5 fr. de argint (Scudu de argint valora tn Austria 2 florinĭ convenționalĭ, Iorga, Negoț. 225). V.
pistolă și
gripsor.scud (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scud m. veche monedă de argint în valoare de 5 lei:
o sută de mii scuzi BĂLC.
scud (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCUD, scuzi, s. m. Veche monedă de argint sau de aur care a circulat în unele țări din Europa Apuseană, valoarea ei variind după țări și epoci. — Din
it. scudo.