scrutător - explicat in DEX

scrutător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCRUTĂTÓR, -OÁRE, scrutători, -oare, adj. Care privește atent, pătrunzător. ♦ Fig. Care analizează minuțios. – Scruta + suf. -ător.

scrutător (Dicționar de neologisme, 1986)
SCRUTĂTÓR, -OÁRE adj. Atent, cu priviri pătrunzătoare. ♦ (Fig.) Care cercetează amănunțit. [< scruta + -(ă)tor].

scrutător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SCRUTĂTÓR, -OÁRE adj. atent, cu priviri pătrunzătoare. ◊ (fig.) care cercetează amănunțit. (< fr. scrutateur, lat. scrutator)

scrutător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scrutătór adj. m., pl. scrutătóri; f. sg. și pl. scrutătoáre

scrutător (Dicționaru limbii românești, 1939)
* scrutătór, -oáre adj. Care scrutează: privirĭ scrutătoare. S. m. Acela care verifică scrutinu.

scrutător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scrutător a. care cercetează cu deamăruntul: priviri scrutătoare. ║ m. 1. cel ce scrutează; 2. cel însărcinat cu verificarea scrutinului.

scrutător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCRUTĂTÓR, -OÁRE, scrutători, -oare, adj. Care privește atent, pătrunzător. ♦ Fig. Care analizează minuțios. — Scruta + suf. -ător.