scrupul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCRÚPUL, scrupule, s. n. Sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat în acțiunile, în munca, în realizările cuiva. ◊
Loc. adj.,
adv. Fără (sau
lipsit de)
scrupul (sau
scrupule) = (care se comportă, acționează) fără a ține seamă de nici un considerent moral în atingerea unui scop. ◊
Expr. A-și face scrupule = a se frământa, a-și pune probleme de conștiință în fața unei dificultăți, a unei alternative. – Din
fr. scrupule, lat. scrupulum.scrupul (Dicționar de neologisme, 1986)SCRÚPUL s.n. Sentiment dezvoltat al cinstei, al onoarei, al datoriei. ♦
Fără (sau
lipsit de)
scrupule = fără nici un considerent moral, imoral; incorect. ♦ Exactitate, precizie în acțiuni, în lucrări. [< fr.
scrupule, it.
scrupolo, cf. lat.
scrupulus – piatră mică].
scrupul (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCRÚPUL s. n. sentiment dezvoltat al cinstei, al corectitudinii, al onoarei. ♦ fără (sau lipsit de) ĕ = fără nici un considerent moral în atingerea unui scop; imoral, incorect. (< fr.
scrupule, lat.
scrupulum)
scrupul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scrúpul s. n.,
pl. scrúpulescrupul (Dicționaru limbii românești, 1939)* scrúpul n., pl.
e (lat.
scrúpulus, dim. d.
scrupu, peatra ascuțită, grijă. V.
scrupos). Mare simt îl onestitățiĭ, al moralitățiĭ, al corectitudiniĭ, al datoriiĭ:
om plin de scrupul, om fără scrupule.scrupul (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scrupul n.
1. neliniștea conștiinței care privește ca o greșală gravă una foarte ușoară;
2. mare exactitate în împlinirea datoriilor sale;
3. fig. urmă de dificultate ce rămâne în spirit după limpezirea unei chestiuni sau afaceri:
are încă oarecare scrupule.scrupul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCRÚPUL, scrupule, s. n. Sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat în acțiunile, în munca, în realizările cuiva. ◊
Loc. adj. și adv. Fără (sau
lipsit de)
scrupul (sau
scrupule) = (care se comportă, acționează) fără a ține seamă de niciun considerent moral în atingerea unui scop. -O-
Expr. A-și face scrupule = a se frământa, a-și pune probleme de conștiință în fața unei dificultăți, a unei alternative. — Din
fr. scrupule, lat. scrupulum.