scrupulozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCRUPULOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi scrupulos; corectitudine, cinste, probitate; conștiinciozitate, meticulozitate (la lucru). – Din
fr. scrupulosité, lat. scrupulositas, -atis.scrupulozitate (Dicționar de neologisme, 1986)SCRUPULOZITÁTE s.f. 1. Însușirea celui scrupulos; corectitudine.
2. Conștiinciozitate; meticulozitate. [Cf. fr.
scrupulosité].
scrupulozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCRUPULOZITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi scrupulos; corectitudine. 2. conștiinciozitate, exactitate, meticulozitate. (< fr.
scrupulosité, lat.
scrupulositas)
scrupulozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scrupulozitáte s. f.,
g.-d. art. scrupulozitắțiiscrupulozitate (Dicționaru limbii românești, 1939)* scrupulozitáte f. (lat.
scrupulósitas, -átis). Calitatea de a fi scrupulos (exact, minuțios):
scrupulozitatea științei.scrupulozitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scrupulozitate f. exactitate minuțioasă.
scrupulozitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCRUPULOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi scrupulos; corectitudine, cinste, probitate; conștiinciozitate, meticulozitate (la lucru). — Din
fr. scrupulosité, lat. scrupulositas, -atis.