scruta - explicat in DEX



scruta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCRUTÁ, scrutéz, vb. I. Tranz. A privi cercetător, atent; a căuta să pătrundă cu privirea; a examina în amănunt. ♦ Fig. A pătrunde cu mintea, a analiza, a cerceta atent. – Din fr. scruter, lat. scrutari.

scruta (Dicționar de neologisme, 1986)
SCRUTÁ vb. I. tr. A cerceta, a privi atent, iscoditor; a examina. ♦ (Fig.) A cerceta, a analiza minuțios, amănunțit. [< fr. scruter, it. scrutare < lat. scrutaro].

scruta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SCRUTÁ vb. tr. a cerceta, a privi atent, iscoditor; a examina. ◊ (fig.) a cerceta, a analiza minuțios, atent. (< fr. scruter, lat. scrutari)

scruta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scrutá (a ~) vb., ind. prez. 3 scruteáză

scruta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCRUTÁ, scrutez, vb. I. Tranz. A privi cercetător, atent; a căuta să pătrundă cu privirea; a examina în amănunt. ♦ Fig. A pătrunde cu mintea, a analiza, a cerceta atent. — Din fr. scruter, lat. scrutari.

scrutà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scrutà v. a cerceta cu deamăruntul, a căuta să cunoască bine.