rinencefal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RINENCEFÁL, rinencefale, s. n. Parte a creierului în care se realizează integrări superioare ale funcțiilor vegetative și emoționale. – Din
fr. rhinencéphale.rinencefal (Dicționar de neologisme, 1986)RINENCEFÁL s.n. (
Anat.) Parte mediană a creierului, care cuprinde formațiile anatomice olfactive. [< fr.
rhinencéphale, cf. gr.
rhis – nas,
enkephalos – creier].
rinencefal (Marele dicționar de neologisme, 2000)RINENCEFÁL I.
s. n. porțiune mediană a creierului, cu formațiile anatomice olfactive. II. s. m. monstru cu aparatul nazal dintr-o trompă inserată la baza frunții; rinocefal. (< fr.
rhinencéphale)
rinencefal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!rinencefál (ri-nen-/rin-en-) s. n.,
pl. rinencefálerinencefal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RINENCEFÁL, rinencefale, s. n. Parte a creierului în care se realizează integrări superioare ale funcțiilor vegetative și emoționale: — Din
fr. rhinencéphale.