rindelui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV.
Tranz. A netezi, a fățui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ◊
Mașină de rindeluit = mașină care efectuează în mod mecanic operații cu rindeaua, la care cuțitele au o mișcare de rotație, prelucrarea asemănându-se cu frezarea. –
Rindea +
suf. -ălui.rindelui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rindeluí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. rindeluiésc, imperf. 3
sg. rindeluiá; conj. prez. 3
să rindeluiáscărindelui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV.
Tranz. A netezi, a fațui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ◊
Mașină de rindeluit = mașină care efectuează în mod mecanic operații cu rindeaua, la care cuțitele au o mișcare de rotație, prelucrarea asemănându-se cu frezarea. —
Rindea +
suf. -
ălui.