rindeluire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RINDELUÍRE, rindeluiri, s. f. Acțiunea de
a rindelui și rezultatul ei; rindeluit. –
V. rindelui.rindeluire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rindeluíre s. f.,
g.-d. art. rindeluírii; pl. rindeluíririndeluire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RINDELUÍRE, rindeluiri, s. f. Acțiunea de
a rindelui și rezultatul ei; rindeluit. —
V. rindelui.