rechizite (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECHIZÍTE s. f. pl. Totalitatea obiectelor de scris (cerneală, creioane, penițe, radiere etc.) necesare elevilor, funcționarilor etc.; accesorii pentru scris (în birouri). – Din
germ. Requisit.rechizite (Dicționar de neologisme, 1986)RECHIZÍTE s.f.pl. Materiale pentru scris necesare unui școlar, într-un birou etc. [< germ.
Requisiten].
rechizite (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECHIZÍTE s. f. pl. materiale pentru scris necesare unui școlar, într-un birou etc. (< germ.
Requisiten)
rechizite (Dicționaru limbii românești, 1939)*rechizíte n. pl. (lat.
requisita, cele ce se cer, d.
requírere, a cere, a întreba). Cele necesare uneĭ cancelariĭ, uneĭ școale [!] (hîrtie, condeĭe, cerneală ș. a.):
rechizite de școală.rechizite (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rechizíte s. f. pl.rechizite (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECHIZÍTE s. f. pl. Totalitatea obiectelor de scris (cerneală, creioane, penițe, radiere etc.) necesare elevilor, funcționarilor etc.; accesorii pentru scris (în birouri). — Din
germ. Requisit.