rebuta - explicat in DEX

rebuta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

rebuta (Dicționar de neologisme, 1986)
REBUTÁ vb. I. tr. A da (ceva) la rebut; a respinge, a arunca (ca necorespunzător). [< fr. rebuter].

rebuta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REBUTÁ vb. tr. a respinge (ceva) ca necorespunzător; a da un produs la rebut. (< fr. rebuter)

rebuta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebuta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. — Din fr. rebuter.