rebutare - explicat in DEX

rebutare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REBUTÁRE, rebutări, s. f. Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei; operație de stabilire a rebuturilor. – V. rebuta.

rebutare (Dicționar de neologisme, 1986)
REBUTÁRE s.f. Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei; operație de stabilire a rebuturilor. [< rebuta].

rebutare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rebutáre s. f., g.-d. art. rebutắrii; pl. rebutắri

rebutare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REBUTÁRE, rebutări, s. f. Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei; operație de stabilire a rebuturilor. — V. rebuta.