rebutat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REBUTÁT, -Ă, rebutați, -te, adj. Care este dat la rebut. –
V. rebuta.rebutat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REBUTÁT, -Ă, rebutați, -te, adj. Care este dat la rebut. —
V. rebuta.