rebusistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; (rar) rebusist (
2). –
Rebusist +
suf. -ic.rebusistic (Marele dicționar de neologisme, 2000)REBUSÍSTIC, -Ă adj. referitor la rebusuri, de rebus. (< it.
rebussistico)
rebusistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; rebusist (
2). —
Rebusist +
suf. -
ic.