rebusist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus.
2. Adj. (Rar) Rebusistic. –
Rebus +
suf. -ist.rebusist (Marele dicționar de neologisme, 2000)REBUSÍST, -Ă s. m. f. cel care creează sau rezolvă probleme de rebus. (< it.
rebussista)
rebusist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*rebusíst adj. m.,
s. m.,
pl. rebusíști; adj. f.,
s. f. rebusístă, pl. rebusísterebusist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus.
2. Adj. Rebusistic. —
Rebus +
suf. -
ist.