rebus - explicat in DEX

rebus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RÉBUS, rebusuri, s. n. Joc în care un cuvânt sau o frază sunt reprezentate printr-o combinație de figuri, litere sau semne pe baza cărora urmează să găsești cuvântul sau fraza dată. ♦ Fig. Enigmă, șaradă. – Din fr. rébus, germ. Rebus.

rebus (Dicționar de neologisme, 1986)
RÉBUS s.n. Joc în care se exprimă, prin semne, litere și figuri, un proverb, un fragment de poezie, un titlu de carte etc. ♦ (Fig.) Enigmă, șaradă. [< fr. rébus, germ. Rebus].

rebus (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RÉBUS s. n. 1. gen enigmistic în care, prin citirea directă a imaginilor din prezentare, se obține, cu ajutorul ligamentării cuvintelor rezultate, un fragment logic, o propoziție sau o frază. 2. (fig.) vorbire, scriere obscură; enigmă; șaradă. (< fr. rébus, germ. Rebus)

rebus (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rébus n., pl. e și urĭ (din loc. lat. de rebus quae geruntur, „despre lucrurile care se petrec”, întrebuințată în Picardia și Artois p. a arăta pĭesele satirice cu ghicitorĭ care se compuneaŭ în timpu carnavaluluĭ). Enigmă exprimată pin [!] litere și figurĭ de lucrurĭ saŭ de animale, ca: figura uneĭ luntri și un P (litera p mare, nu mic), adică „o luntre pe mare”.

rebus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rébus s. n., pl. rébusuri

rebus (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rebus n. enigmă exprimată prin figuri de obiecte. Ex. A A... a a... (am mari amici = a mari a mici).

rebus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RÉBUS, rebusuri, s. n. Joc în care un cuvânt sau o frază sunt reprezentate printr-o combinație de figuri, litere sau semne pe baza cărora urmează să se reconstituie cuvântul sau fraza dată. ♦ Fig. Enigmă, șaradă. — Din fr. rebus, germ. Rebus.