prosceniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSCÉNIU, proscenii, s. n. (În teatrul antic) Parte a teatrului corespunzătoare scenei și avanscenei. [
Var.:
proscénium s. n.] – Din
lat.,
fr. proscenium.prosceniu (Dicționar de neologisme, 1986)PROSCÉNIU s.n. Partea de dinainte a unui teatru antic, unde jucau actorii. ♦ Partea planșeului scenei care iese în fața cortinei (închise); avanscenă. [Pron.
-niu, var.
proscenium s.n. / < fr., lat.
proscenium, cf. gr.
proskenion].
prosceniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROSCÉNIU s. n. partea dinainte a unui teatru antic; (astăzi) avanscenă. (< lat., fr.
proscenium)
prosceniŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*proscéniŭ n. (lat.
pro-scenium, d. vgr.
proskénion, d.
pró, înainte, și
skené, scenă). Partea cea maĭ înaintată (aceĭa de pe care vorbeaŭ actoriĭ) în teatru antic.