prolongație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROLONGÁȚIE, prolongații, s. f. (
Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. – Din
fr. prolongation, lat. prolongatio.prolongație (Dicționar de neologisme, 1986)PROLONGÁȚIE s.f. (
Rar) Prelungire (în timp). ♦ (
Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. [Gen.
-iei. / < fr.
prolongation, cf. lat.
prolongatio].
prolongație (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROLONGÁȚIE s. f. 1. alungire. 2. (muz.) poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. (< fr.
prolongation, lat.
prolongatio)
prolongație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prolongáție (-ți-e) s. f.,
art. prolongáția (-ți-a), g.-d. art. prolongáției; pl. prolongáții, art. prolongáțiile (-ți-i-)