proluviu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROLÚVIU, proluvii, s. n. Depozit sedimentar detritic format sub acțiunea torenților la baza unor pante. – Din
lat. proluvium.proluviu (Dicționar de neologisme, 1986)PROLÚVIU s.n. 1. (
Liv.) Inundație mare, diluviu; potop.
2. (
Geol.) Depozit sedimentar detritic friabil, format la baza pantelor, sub formă de conuri de dejecție, din fragmente de minerale și de roci transportate de curenți. [Pron.
-viu. / cf. germ.
Proluvium, it.
proluvio, lat.
proluvium].
proluviu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROLÚVIU s. n. depozit sedimentar detritic, friabil, la baza pantelor, sub formă de conuri de dejecție. (< lat.
proluvium)
proluviu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prolúviu [
viu pron. viu]
s. n.,
art. prolúviul; pl. prolúvii, art. prolúviile (-vi-i-)