prolixitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROLIXITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este prolix; lipsă de concizie și de claritate. – Din
fr. prolixité, lat. prolixitas, -atis.prolixitate (Dicționar de neologisme, 1986)PROLIXITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este prolix; lipsit de concizie și de claritate. [Cf. fr.
prolixité, lat.
prolixitas].
prolixitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROLIXITÁTE s. f. însușirea de a fi prolix. (< fr.
prolixité, lat.
prolixitas)
prolixitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*prolixitáte f. (lat.
prolixitas, -átis). Defectu de a fi prolix:
prolixitatea e un insuportabil defect. V.
laconizm [!].
prolixitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prolixitáte s. f.,
g.-d. art. prolixitắțiiprolixitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prolixitate f. caracterul celor prolixe.