obrinti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBRINTÍ, obrintesc, vb. IV.
Refl. și
intranz. (
Pop.; despre răni, bube sau,
p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [
Var.:
obrântí vb. IV] – Din
sl. obŭjentriti.