obrintire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OBRINTÍRE,obrintiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obrinti și rezultatul ei. – V. obrinti.
obrintire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) obrintíre (pop.) (o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintírii; pl. obrintíri
obrintire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) OBRINTÍRE,obrintiri,s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obrintiși rezultatul ei, — V. obrinti.