mandatar - explicat in DEX

mandatar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MANDATÁR, -Ă, mandatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i s-a încredințat un mandat (1), care a primit o împuternicire; procurator. – Din fr. mandataire. Cf. germ. Mandatar.

mandatar (Dicționar de neologisme, 1986)
MANDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) căruia i s-a dat o împuternicire, un mandat (1); împuternicit. [< fr. mandataire, cf. lat. mandatarius, germ. Mandatar].

mandatar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MANDATÁR, -Ă s. m. f. 1. cel căruia i s-a dat un mandat (1); împuternicit. 2. persoană căreia i s-a încredințat administrarea unei unități comerciale. (< fr. mandataire, germ. Mandatar)

mandatar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*mandatár, -ă s. (lat. mandatarius). Care are mandat saŭ procură de a lucra în numele altuĭa.

mandatar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mandatár s. m., pl. mandatári

mandatar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mandatar m. cel însărcinat cu un mandat.