mandatare (Dicționar de neologisme, 1986)MANDATÁRE s.f. Acțiunea de a mandata și rezultatul ei; împuternicire. [<
mandata].
mandatare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mandatáre s. f.,
g.-d. art. mandatắrii; pl. mandatắri