litispendență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LITISPENDÉNȚĂ, litispendențe, s. f. (
Jur.) Situație în care același litigiu a fost supus spre soluționare în fața a două organe de jurisdicție de același grad. – Din
fr. litispendance.litispendență (Dicționar de neologisme, 1986)LITISPENDÉNȚĂ s.f. (
Jur.) Situație în care două instanțe diferite de același grad au fost sesizate să soluționeze același caz. [< germ.
Litispendenz, cf. fr.
litispendance].
litispendență (Marele dicționar de neologisme, 2000)LITISPENDÉNȚĂ s. f. (jur.) situație în care două instanțe diferite, dar de același grad, au fost sesizate să soluționeze același caz. (< fr.
litispendance)
litispendență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)litispendénță s. f.,
g.-d. art. litispendénțeilitispendență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LITISPENDÉNȚĂ s. f. (
Jur.) Situație în care același litigiu a fost supus spre soluționare în fața a două organe de jurisdicție de același grad. — Din
fr. litispendance.