litiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÍTIU s. n. Element chimic din familia metalelor alcaline, de culoare argintie, moale și foarte ușor, existent în natură numai sub formă de săruri și utilizat în medicină, fotografie, electrotehnică etc. – Din
fr. lithium.litiu (Dicționar de neologisme, 1986)LÍTIU s.n. Metal alcalin alb-argintiu, moale și foarte ușor, care se găsește numai în sărurile unor ape minerale, în tutun sau în sfeclă. [Pron.
-tiu. / < fr.
lithium].
litiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)LÍTIU s. n. metal alcalin, alb-argintiu, moale și foarte ușor, sub formă de alumosilicați. (< fr.
lithium)
litiu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LÍTIU (‹
fr. {i}; {s}
lat. lithium, gr. lithos „piatră”)
s. n. Element chimic alb-argintiu (Li;
nr. at. 3,
m. at. 6,94;
p. t. 179ºC;
p. f. 1.340ºC), foarte ușor (
gr. sp. 0,53), din grupa metalelor alcaline. Este monovalent în combinații și foarte activ din punct de vedere chimic. La temperaturi obișnuite se oxidează, intră în reacție cu azotul dând nitrura de
l. Izotopul
6Li este unica sursă industrială de producere a
tritiului. Se întrebuințează la dezoxidarea, alierea și modificarea aliajelor, ca agent termic la reactoarele nucleare și, sub formă de săruri, în medicină; compușii lui se folosesc la fabricarea sticlei speciale, a ceramicii termostabile etc. Se găsește în minerale ca lepidolit, spodumen ș.a. A fost descoperit de chimistul suedez J.A. Arfvedson în 1817. În 1818, Sir H. Davy a izolat metalul prin electroliză.
litiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lítiu [
tiu pron. tiu]
s. n.,
art. lítiul; simb. Lilitiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÍTIU s. n. Element chimic din familia metalelor alcaline, de culoare argintie, moale și foarte ușor, existent în natură numai sub formă de săruri și utilizat în medicină, fotografie, electrotehnică etc. — Din
fr. lithium.litiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*lítiŭ n. (lat. științific
lithium, d. vgr.
líthos, peatră [!]).
Chim. Un metal alcalin monovalent cu o greutate atomică de 7.