litigios - explicat in DEX

litigios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LITIGIÓS, -OÁSĂ, litigioși, -oase, adj. Care provoacă un litigiu, care este sau poate fi obiectul unui litigiu ori este supus unor discuții în contradictoriu. [Pr.: -gi-os] – Din fr. litigieux, lat. litigiosus.

litigios (Dicționar de neologisme, 1986)
LITIGIÓS, -OÁSĂ adj. Care constituie (sau poate constitui) obiectul unui litigiu. [Pron. -gi-os. / cf. fr. litigieux].

litigios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LITIGIÓS, -OÁSĂ adj. care este, sau poate fi în litigiu. (< fr. litigieux)

litigios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*litigiós, -oásă adj. (lat. litigiosus). Care poate fi contestat, care poate cauza un proces: punct litigios. Căruĭa-ĭ place să se judece, să se certe: om, caracter litigios. V. beligiŭ.

litigios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
litigiós (-gi-os) adj. m., pl. litigióși; f. litigioásă, pl. litigioáse

litigios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
litigios a. care e sau poate fi în litigiu: afacere litigioasă.

litigios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LITIGIÓS, -OÁSĂ, litigioși, -oase, adj. Care provoacă un litigiu, care este sau poate fi obiectul unui litigiu ori este supus unor discuții în contradictoriu. [Pr.: -gi-os] — Din fr. litigieux, lat. litigiosus.