litigiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LITÍGIU, litigii, s. n. Conflict între persoane, instituții, state etc. care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc. – Din
fr. litige, lat. litigium.litigiu (Dicționar de neologisme, 1986)LITÍGIU s.n. Conflict, ciocnire de interese care poate constitui obiectul unui proces. [Pron.
-giu, pl.
-ii, -uri. / cf. fr.
litige, lat.
litigium].
litigiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)LITÍGIU s. n. conflict, diferend care poate constitui obiectul unui proces, al unui arbitraj etc. (< fr.
litige, lat.
litigium)
litigiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)litígiu [
giu pron. giu]
s. n.,
art. litígiul, pl. litígii; art. litígiile (-gi-i-)litigiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)litigiu n. contestare judiciară.
litigiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LITÍGIU, litigii, s. n. Conflict între persoane, instituții, state etc. care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc. — Din
fr. litige, lat. litigium.litigiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*litígiŭ n. (lat.
litigium, d.
lis, litis, proces, și
ágere, a duce). Proces, judecată, contestare.