ipostaziere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IPOSTAZIÉRE, ipostazieri, s. f. Transformare mintală a unei relații, a unei însușiri sau a unei noțiuni într-o realitate de sine stătătoare. [
Pr.:
-zi-e-] – Din
ipostază.ipostaziere (Dicționar de neologisme, 1986)IPOSTAZIÉRE s.f. Acțiunea de a ipostazia și rezultatul ei. [Pron.
-zi-e-. / <
ipostazia].
ipostaziere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!ipostaziére (-pos-ta-/-po-sta-) s. f.,
g.-d. art. ipostaziérii; pl. ipostaziériipostaziere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IPOSTAZIÉRE, ipostazieri, s. f. Transformare (eronată) pe plan mintal a unei relații, a unei însușiri sau a unei noțiuni într-o realitate de sine stătătoare. [
Pr.:
-zi-e-] — Din
ipostază.