ipoteca - explicat in DEX

ipoteca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IPOTECÁ, ipotechez, vb. I. Tranz. A supune un bun imobil unei ipoteci. – Din fr. hypothéquer.

ipoteca (Dicționar de neologisme, 1986)
IPOTECÁ vb. I. tr. A supune (un imobil etc.) unei ipoteci. [P.i. 3,6 -chează. / cf. fr. hypothéquer].

ipoteca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IPOTECÁ vb. a supune (un imobil etc.) unei ipoteci. (< fr. hypothéquer)

ipoteca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ipotecá (a ~) vb., ind. prez. 3 ipotecheáză

ipoteca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IPOTECÁ, ipotechez, vb. I. Tranz. A supune un bun imobil unei ipoteci. — Din fr. hypothéquer.

ipotecà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ipotecà v. 1. a supune la ipotecă; 2. a da drept ipotecă.