ipostas (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IPOSTÁS s. n. v. ipostază.ipostas (Dicționar de neologisme, 1986)IPOSTÁS s.n. v.
ipostază.
ipostas (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ipostás (-suri), s. n. – Stare, situație; aspect, înfățișare.
Gr. ὑπόστασις (
sec. XVIII). Este dublet al lui
hipostază, s. f., din
fr., care l-a înlocuit complet (DAR; Gáldi 202).
ipostas (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IPOSTÁS (‹
fr.)
s. n. Persoană ♦ (în creștinism) Fiecare dintre persoanele Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt), având o esență comună, dar atribute personale distincte.
ipostas (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ipostas n. substanță, persoană:
D-zeu are trei ipostase și o singură natură.ipostas (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IPOSTÁS s. n. v. ipostază.