ipotecar - explicat in DEX



ipotecar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IPOTECÁR, -Ă, ipotecari, -e, adj. 1. (Despre o creanță, un creditor) Care are drept de ipotecă, garantat printr-o ipotecă. 2. Privitor la o ipotecă. – Din fr. hypothécaire.

ipotecar (Dicționar de neologisme, 1986)
IPOTECÁR, -Ă adj. 1. Care are drept de ipotecă. 2. Privitor la o ipotecă. [Cf. fr. hypothécaire].

ipotecar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IPOTECÁR, -Ă adj. garantat printr-o ipotecă. ♦ credit ~ = credit care are la bază însăși proprietatea ce face obiectul împrumutului convenit prin ipotecă. (< fr. hypothécaire)

ipotecar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
IPOTECÁR, -Ă (‹ fr., lat.) adj. (Despre o creanță, un creditor) Garantat printr-o ipotecă. ◊ (În sens bancar) Contract i. = contract sau înțelegere care permite unei bănci sau unui creditor să utilizeze garanțiile pentru un împrumut, în cazul în care acesta nu poate fi plătit la scadența finală.

ipotecar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ipotecár, -ă adj. (lat. hypothecarius). Jur. Care are saŭ dă drept de ipotecă: creditor ipotecar, datorie ipotecară. Relativ la ipotecĭ. Casă ipotecară, care te împrumută dacă ipotechezĭ ceva. Adv. Pin [!] ipotecă.

ipotecar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ipotecár adj. m., pl. ipotecári; f. ipotecáră, pl. ipotecáre

ipotecar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ipotecar a. care are, care dă drept ipotecă.

ipotecar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IPOTECÁR, -Ă, ipotecari, -e, adj. 1. (Despre o creanță, un creditor) Care are drept de ipotecă, garantat printr-o ipotecă. 2. Privitor la o ipotecă. — Din fr. hypothécaire.