ipohondrie - explicat in DEX

ipohondrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IPOHONDRÍE, ipohondrii, s. f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s. f.] – Din fr. hypocondrie.

ipohondrie (Dicționar de neologisme, 1986)
IPOHONDRÍE s.f. Teamă exagerată de a nu contracta o boală; obsesie, idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală. [Var. ipocondrie s.f. / < fr. hypocondrie, cf. gr. hypochondria].

ipohondrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IPOHONDRÍE s. f. sindrom morbid prin teamă exagerată și obsesivă de boli. (< fr. hypocondríe)

ipohondrie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ipohondríe f. (d. ipohondriac, fiindcă se credea că ipohondria provine din turburarea [!] ipohondrĭuluĭ). Afecțiune nervoasă care te face să te crezĭ bolnav fără să fiĭ și, din cauza asta, să fiĭ posomorît și supărăcĭos.

ipohondrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ipohondríe s. f., art. ipohondría, g.-d. art. ipohondríei; pl. ipohondríi, art. ipohondríile

ipohondrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IPOHONDRÍE, ipohondrii, s. f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s. f.] — Din fr. hypocondrie.