horăitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HORĂITÚRĂ,horăituri, s. f. (Reg.) Sforăială. [Pr.: -ră-i-] – Horăi + suf. -tură.
horăitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) horăitúră (reg.) (-ră-i-) s. f., g.-d. art. horăitúrii; pl. horăitúri