hopuros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOPURÓS, -OÁSĂ, hopuroși, -oase, adj. (Rar; despre drumuri sau terenuri) Plin de hopuri. –
Hop +
suf. -os.hopuros (Dicționaru limbii românești, 1939)hopurós, -oásă adj. (d.
hop, hopurĭ). Plin de hopurĭ, gropilat:
drum hopuros. V.
grunțuros.hopuros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hopurós (rar)
adj. m.,
pl. hopuróși; f. hopuroásă, pl. hopuroáse