emoncțiune - explicat in DEX

emoncțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EMONCȚIÚNE, emoncțiuni, s. f. Eliminare a umorilor superflue. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. émonction.

emoncțiune (Dicționar de neologisme, 1986)
EMONCȚIÚNE s.f. (Liv.) Eliminare a umorilor superflue (mucozități etc.). [Pron. -ți-u-. / < fr. émonction].

emoncțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EMONCȚIÚNE s. f. eliminare a umorilor superflue (mucozități etc.). (< fr. émonction)

emoncțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
emoncțiúne (-monc-ți-u-) s. f., g.-d. art. emoncțiúnii; pl. emoncțiúni

emoncțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EMONCȚIÚNE, emoncțiuni, s. f. Eliminare a umorilor superflue. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. émonction.