dizolvat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIZOLVÁT, -Ă, dizolvați, -te, adj.,
s. m. 1. Adj. (Despre substanțe) Care se află dispersat în altă substanță, cu care formează o soluție.
2. S. m. Substanță care se dizolvă în masa altei substanțe; solvat. –
V. dizolva.dizolvat (Dicționar de neologisme, 1986)DIZOLVÁT s.n. Substanță care se dizolvă; solvat. [<
dizolva].
dizolvat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIZOLVÁT, -Ă adj., s. m. (substanță) care se dizolvă; solvat. (< dizolva)
dizolvat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dizolvát1 adj. m.,
pl. dizolváți; f. dizolvátă, pl. dizolvátedizolvat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dizolvát2 s. m.,
pl. dizolváțidizolvat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIZOLVÁT, -Ă, dizolvați, -te, adj.,
s. m. 1. Adj. (Despre substanțe) Care se află dispersat în altă substanță, cu care formează o soluție.
2. S. m. Substanță care se dizolvă în masa altei substanțe; solvat. —
V. dizolva.