do (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DO s. m. invar. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei muzicale, situat pe treapta întâi din gama majoră-tip. ♦ Denumire a uneia dintre gamele muzicale (care începe cu sunetul „do”). – Din
it. do.do (Dicționar de neologisme, 1986)DO s.m. invar. (
Muz.)
1. Prima treaptă din gama majoră tip; sunetul și nota muzicală corespunzătoare. ♦ Denumirea uneia dintre cheile muzicale.
2. Coardă a unui instrument muzical, care emite sunetul
do. [< it.
do].
do (Marele dicționar de neologisme, 2000)DO s. m. inv. (muz.) 1. prima treaptă a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. denumire a uneia dintre gamele muzicale. 3. coardă a unui instrument muzical, care emite sunetul do. (< it.
do)
do (Dicționaru limbii românești, 1939)* do m., pl. tot așa (fr., după it.
do, silabă aleasă arbitrar în locu vechĭuluĭ
ut din cauza sonoritățiĭ eĭ).
Muz. Prima notă a gameĭ ordinare.
do (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DO (‹
fr. {i})
s. m. invar. (
MUZ.) Una dintre cele șapte denumiri simbolice ale sunetelor muzicale, corespunzătoare notației literale C, și care în trecut de se numea
ut. ♦ Denumirea uneia dintre cheile muzicale.
do (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)do s. m.,
pl. dodo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DO, do, s. m. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei muzicale, situat pe treapta întâi din gama majoră-tip. ♦ Denumire a uneia dintre gamele muzicale (care începe cu sunetul „do”). [
Pl.:
do] — Din
it. do.