chitui - explicat in DEX

chitui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit². – Chit² + suf. -ui.

chitui (Dicționar de neologisme, 1986)
CHITUÍ vb. IV. tr. A lipi, a astupa (ceva) cu chit. [P.i. 1,6 -iesc, conj. -iască. / < chitui].

chitui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiésc, imperf. 3 sg. chituiá; conj. prez. 3 să chituiáscă

chitui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit². – Chit² + suf -ui.