BOCANIBOCĂN'I, bocănesc, vb. IV. Intranz. A |ciocăni||, a |izbi|| cu un obiect tare în ceva. -
Boc + suf.
-ăni.BOCĂN'I vb. v.
|ciocăni||.
bocăn'i vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
bocăn'esc, imperf. 3 sg.
bocăne'a; conj. prez. 3 sg. şi pl.
bocăne'ască