BOCANI BOCĂN'I, bocănesc, vb. IV. Intranz. A |ciocăni||, a |izbi|| cu un obiect tare în ceva. - Boc + suf. -ăni. BOCĂN'I vb. v. |ciocăni||. bocăn'i vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bocăn'esc, imperf. 3 sg. bocăne'a; conj. prez. 3 sg. şi pl. bocăne'ască