bocăni - explicat in DEX

bocăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A ciocăni, a izbi cu un obiect tare în ceva. – Boc + suf. -ăni.

bocăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocăni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva. – Din boc¹.

bocănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bocănì v. 1. a bate cu ciocanul: bocănește în căldare; 2. a lovi: toți bocăniau la ușă CR.; 3. refl. a se îmbolnăvi. [V. boc !].

bocăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. — Boc + suf. -ăni.