bocanc - explicat in DEX

bocanc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată rezistentă, pentru militari, sportivi etc. făcută din piele și talpă groasă. – Din magh. bakancs.

bocanc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bocánc (bocánci), s. m. – Gheată rezistentă, botină. – Var. bocancă, bocînc(i), boconci. Mag. bakancs (Cihac, II, 483; Gáldi, Dict., 109). Se spune mai ales despre încălțămintea folosită în armată, fapt pentru care cuvîntul este cunoscut în toate regiunile. – Der. bocîncar, s. m. (cizmar).

bocanc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată de piele rezistentă, cu talpa groasă. – Magh. bakancs.

bocanc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bocánc s. m., pl. bocánci

bocanc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată din piele rezistentă, cu talpă groasă. — Din magh. bakancs.