cumplitate - explicat in DEX



cumplitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
cumplitáte f. (d. cumplit). Vechĭ. Mare zgîrcenie.

cumplitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cumplitate f. avariție extremă: de cumplitate multă trăia singur singurel PANN.

Alte cuvinte din DEX

CUMPLIT CUMPLIRE CUMPLICIUNE « »CUMSECADE CUMSECADENIE CUMUL