complicațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPLICAȚIÚNE s. f. v. complicație.complicațiune (Dicționar de neologisme, 1986)COMPLICAȚIÚNE s.f. v.
complicație.
complicațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*complicațiúne f. (lat.
complicátio, -ónis. V.
aplicațiune). Încurcătură, greutate:
în această boală (orĭ
afacere)
se pot produce complicațiunĭ. – Și -áție.complicațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)complicați(un)e f.
1. starea lucrului complicat;
2. circumstanță ce complică:
complicatiunea unei boale.complicațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPLICAȚIÚNE s. f. v. complicație.